O sansa in viata are o persoana...

Ok, m am prins care e problema cu mine; sunt foarte stresanta; sunt cicalitoare cand sun sa intreb ce mai faci, sunt ciudata fiindca zic una si fac alta, sunt batuta in cap fiindca intreb acelasi lucru de doua ori,sunt proasta ca am bun-simt si respect pentru toata lumea, plecand de la prezumtia ca toti trebuie tratati la fel...
Sunt obositoare fiindca imi place sa vorbesc cu mana aia de oameni care imi sunt dragi, sunt nesuferita fiindca par cu nasul pe sus, fiindca am o privire pe care tu o vezi ca fiind superioara si in care citesti ca nu ma las calcata in picioare; sunt copilaroasa pentru ca ma furisez noaptea din casa, pentru a nu fi nevoita sa dau explicatii in legatura cu ora tarzie; sunt naiva fiindca nu stiam ce inseamna "femeia are nevoie de 2 ore"; ce sa i faci daca are femeia nevoie...sunt rea si vreau ca tu sa te plafonezi si eu sa ma ridic peste tine, in timp ce imi construiesc viitorul si ti l calc in picioare pe al tau...sunt buclucasa fiindca fac tot posibilul sa te vad si sa te strang in brate cu dor dupa luni intregi de absenta de aer...nu sunt "chiar chiar eu" fiindca nu sunt "chiar chiar ea", nu am importanta in ce spun, fiindca nu am autoritate in fata persoanei pe care o iubesc; sunt plictisitoare fiindca sunt cuminte, sunt "altfel" fiindca nu ai fi crezut niciodata un astfel de lucru cand iti venea chipul meu in gand; sunt geloasa fiindca nu am fost invatata sa impart; sunt atractiva pentru ca dau raspunsuri inteligente si intepatoare(doar cand am chef sa joc roluri!)
am..hm, un stil aparte si buze moi si doar asta iti place cand esti in 20 de minute la mine pe strada cu sapca pe cap si semnul chinezesc la gat,cand nu ma intrebi nimic,oftez si te ciufulesc in voie si te sarut de parca te vad pt prima si ultima. sunt la un moment dat patetica fiindca mi se umplu ochii de lacrimi si la finalurile fericite ale comediilor (de Grey's nu mai spun:) ), sunt timida fiindca am nevoie de un timp al meu de acomodare, inainte sa incep sa socializez; sunt retrasa fiindca am obiceiul de a iesi cu cate o persoana, pe rand, in detrimentul marilor "gasti" si "colective"; sunt putin fraiera fiindca ratez momente importante doar ca sa fiu corecta, sunt la stadiul in care ori trebuie sa mai dau jos 2kg, ori sa mai pun 2kg, ori sa mai merg la sala cand nu e cazul celor 2 variante...
Sunt iar ciudata fiindca nu suport caldura verii si mirosul de asfalt incins si pentru mine vara e egala cu nisipul fierbinte, valurile sarate, imaginea pescarusilor si rochita mea verde
nu ma mai exprim usor fiindca mi am impus de multe ori sa nu o mai fac, sa nu mai vorbesc cu atata usurinta despre ce simt...nu mai am rabdare sa citesc fiindca am pierdut dupa amieze intregi ale copilariei in favoarea cartilor; am stat ore intregi in librarii, in timp ce paream atipica varstei; mereu se gasea cineva care sa ma traga de maneca si care sa ma faca sa ma grabesc.
Si e al naibii de dureros cand inchizi ochii si nu poti sa adormi si te intrebi ce ai.
Si iti vin toate astea in minte, le pui cap la cap, nu au logica, nu au sens, dar nimeni nu are rabdare sa te asculte, te obosesti si pe tine si vrei sa te pierzi si sa te ametesti si nu ti mai iese.
Si doare si razi ironic si ti zici "hai sa vedem ce se mai intampla, ca devine amuzant", cand stalpul tau de rezistenta de prabuseste de la sine si tie nu ti mai pasa de "x" si "y" si necunoscuta devii tu.Cand gelozia copilareasca de altadata se transforma in constientizare si in "de unde stii tu mai bine decat mine cum sunt si ce pot sa fac?" cum iti permiti tu sa judeci, sa cataloghezi si sa mi definitivezi reactiile.
stii tu cine iubeste amalgamul asta de imagini care ma face atat de complexa?